Paznic(continuare)

Nu mai sunt mobila care completează tot felul de formulare în magazin. Sunt paznic. La dracu'n praznic! Păzesc o temelie. Temelia unei case pentru care proprietarul nu mai are deocamdată bani. I-aș fi spus că dacă face lucrurile doar cu cap și fără coadă...cum mulți cred? Că trebuie să le faci doar cu cap și-ți ies! Dar nu, trebuie să le faci și cu coadă, nu să-ți imaginezi doar startul. Însă e adevărat că-n viață se întâmplă tot felul de negândite, nevisate, nepreconizate. Lași viața să curgă și vezi cum curge, fără să faci nimic. Încet-încet se așază ele, lucrurile. Dar până să ajungi aici, trebuie să te zbați puțin. Se cunoaște că mă plictisesc, n-am o carte cu mine și mă gândesc la vorbele astea care nu sunt ale mele, ci ale unuia mai deștept. Eu mă gândeam că sunt deștept dacă fac treaba doar cu cap. Cât pot fi de prost uneori!

Mă strânge pustiul temeliei de gât, de cap, de picioare. Nu sunt decât fiare în jurul meu. Bate vântul prin ele și prin sălciile de pe margine. Nu le-au tăiat, proprietarul le-a vrut acolo. Ce să fure hoții de aici? Temelia e bine, merci. Se ține tare. Eu stau în coșmelia mea, dacă bate rău soarele sau dacă ar fi să plouă. 

Am întrebat în stânga și-n dreapt ce păzesc eu aici. Cineva mi-a spus că au fost dimineți în care un individ, nici tânăr, nici bătrân, vine cu un scaun din acela de pescar în mână, îl desface și se așază pe temelia casei. Privește-n zare. Sau în jur. Apoi, când nici vântul de dimineață nu mai adie, își ia scăunelul și pleacă. L-au alungat dar a revenit. Ca un câine de pripas. Și m-au adus pe mine, să-l alung dacă vine iar și să nu-l las să fure ceva. Mă tot întreb, ce să fure? Dar furăcioșii ăștia tare se tem să nu fie furați...I-am spus lui M. chestia asta și a zis că primul ei șef obișnuia să o roage să-i prepare zilnic un ness iar o dată, după ce-au avut o discuție în contradictoriu, el i-a spus să nu-i scuipe în cafea data viitoare. Iar ea i-a răspuns că nu s-a gândit niciodată la asta dar asta spune ceva despre el și e clar ca apa ce anume. Șefu-său nu s-a supărat, că era om deștept și trecut prin viață, stătea și cu soacra și cu soră-sa în aceeași casă și le văzuse pe toate.

Facem tot felul de greșeli în viață dar nu toate ne definesc în totalitate. Ca de exemplu, boul care a scris cu un cuțit în scoarța salciei, Doru+Paula= Ai lav iu. Bou nu era, că un bou nu poate scrie. Și nici vreo specie de broaște că nici astea nu scriu. Dar nerod sigur! A iubit și el una Paula...restul greșelilor contează mai puțin, mai ales dacă l-o fi iubit și ea. Scuzăm totul în numele iubirii? Împărtășită sau nu? Mă corectez, apoi dau cu piatra. Nu mai dau. Și eu, cu greșelile mele. N-oi fi vreun deștept, că nu eram aici.