Fetiţa căreia nu-i plăcea numele său, romanul scriitoarei de origine turcă Elif Shafak, este o scriere bucurie atât pentru cei mici cât şi pentru cei care nu mai sunt mici, dacă au bunăvoinţa să citească şi să asculte o poveste...când nimeni nu mai ascultă. Dar există speranţă.
Sper să te inspire şi pe tine, cel care citeşti chiar acum aceste rânduri. Să le citeşti copilului tău sau copilului din tine. Şi să păstrezi tot ceea ce este mai frumos dintr-un basm.
A fost ca niciodată...o fetiţă într-un oraş mare, la etajul al treilea al unui bloc albastru. Fetiţa aceasta este o fetiţă ca oricare alta, nici prea prea, nici foarte foarte. Dar îi plăceau foarte mult animalele, cu deosebire veveriţele dungate. Nu întâlnise vreuna în viaţa ei dar chiar şi-aşa, le iubea. Pereţii camerei ei erau plini de poze cu veveriţe dungate. Şi aşa ştii că fetiţa căreia nu-i plăcea numele său dar pe care nu-l aflăm din primele pagini, nu este chiar o fetiţă obişnuită. Dar care copil este? Sau care adult? Dacă nu ne-am grăbi să-i catalogăm noi cumva?(asta, aşa, ca o paranteză)
Întrucât mama ei nu vrea să aibă deloc animale în casă(la toate ea spune : Nu se poate!) fetiţa primeşte cadou de la bunicul ei două ţestoase de apă pe care vrea să le hrănească cu râme căci aflase ea din Enciclopedia animalelor(e un copil curios) că broscuţele se hrănesc cu râme. Dar mama ei obiectează şi la adresă râmelor aşa că fetiţa hrăneşte ţestoasele doar cu mâncare specială şi cu comprimate ca să li se îngroaşe carapacea. "Pentru că, dacă nu aveau o carapace sănătoasă, nu se puteau apăra. Cine ştie, poate că şi oamenii sunt la fel. Da, nu au carapace, dar trebuie să fie puternici în faţa greutăţilor vieţii".
Fetiţei din poveste îi mai plac şi sporturile, şi fructele, şi anotimpurile iarna şi primăvara, budinca cu orez şi limonada...dar e şi un lucru important care nu-i place absolut deloc! Numele ei!!! Adică Sakiz Sardunya. Muşcată Curgătoare. Pentru că toţi copiii râd de numele ei ciudat, se informează despre această floare dar faptul că este o plantă frumoasă şi drăgălaşă tot n-o convinge, dorindu-şi un nume extraordinar, ca personajele din cărţile citite de ea. Căci Sakiz Sardunya citeşte foarte mult şi se refugiază în cărţi când până şi unii prieteni încep să râdă de numele ei. Uneori i se părea chiar că e singură pe tot pământul. Se întreabă fetiţa : de ce oare cei mari le dădeau copiilor numele care le treceau prin minte? Nu era corect ca omul să nu aibă nimic de spus despre numele pe care îl va purta o viaţă întreagă.
Înainte de-a începe aventura, căci nu se poate poveste fără aventuri, Sakiz Sardunya află de la profesoara de ştiinţe că "toate se schimbă în funcţie de ochiul care priveşte. Că noi, oamenii, percepem totul în funcţie de noi".
Fetiţa este trimisă pentru o săptămână la bunici şi în micul ei bagaj, pune alături de haine şi cărţi şi un mic glob pământesc pe care-l găsise la bibliotecă, ascuns după cărţi. Neavând timp să-l studieze, îl ia cu ea la bunici, să-i desluşească misterul. Căci globul pământesc avea în plus un continent şi se lumina când era în preajma cărţilor.
Dacă m-ar întreba cineva, cartea asta seamănă cu Micul Prinţ a lui Antoine de Saint Exupéry. Uite exemple: "Oamenii erau atât de ocupaţi cu vieţile lor, încât nimeni nu-şi ridica ochii ca să privească cerul.(...) Ea(adică inima) se frânge foarte uşor dar nu este un obiect şi, cu toate astea, ochii nu pot vedea că-i frântă.(...) Uneori, dacă nu ştii ce spune cineva nu se-ntâmplă asta pentru că acel cineva nu vorbeşte ci pentru că tu nu-l auzi".
Sakiz Sarduyani intră, alături de noi prieteni, în minunata lume a literelor şi a cărţilor, a imaginaţiei, trecând prin tot felul de încercări din care află că : Cel mai important e ca fiecare om să facă tot ce-i stă în putinţă ca lucrurile să iasă bine. Şi în plus, nu trebuie să câştigi mereu. Omul are multe de învăţat şi atunci când pierde. Şi dacă a învăţa este un câştig înseamnă că omul câştigă şi atunci când pierde. Iar când are impresia că s-au pierdut pentru totdeauna idei valoroase, strânse cu greu, învaţă preţioasa lecţie că dacă desena sau scria ceva despre ceva ce văzuse, nu avea să uite niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu