Femeile lui B.

Charles Bukowski, scriitor american(1920-1994) își începe romanul "Femei"(editura Polirom, 2012) cu vorbele protagonistului cărții, Henry Chinasky, alter ego al scriitorului : "Mulți bărbați cumsecade au fost lăsați pe drumuri de o femeie." Bieții bărbați! 

Romanul abundă în scene de sex, care scene, pe alocuri, ar face-o invidioasă  pe E.L.James(autoarea Umbrelor lui Grey). Scuzați-mi comparația, nu dați cu pietre. 

Sunt atâtea femei în viața lui Henry Chinasky încât la un moment dat te întrebi ce văd la el, bătrân, urât, alcoolic, burtos, dependent de pariuri și de diverse artificii care să-i umple golul interior. Probabil și ele încearcă să repare tot felul de relații disfuncționale, culcându-se cu un scriitor care scrie despre femei, despre dragoste. Să obțină răspunsuri. 

Scrisul este pentru Henry un fel de vomă intelectuală, scrie mult după ce bea, scrie mult după ce se desparte de câte o femeie pe care crede că a iubit-o. Cum e Lydia, de care se tot desparte, ea e gata să-l calce cu mașina, se bate cu alte femei pentru așa-zisa dragoste a lui Henry(căci dragostea nu e posesivitate, cum crede ea) și care îi găsește singură scuze, iertându-i legăturile pasagere: "Mereu e din cauza băuturii." 

Când eram gata să abandonez cartea, Lydia îl întreabă pe Henry:

-De ce nu poți să fii politicos cu lumea? 

-De teamă, răspunde el. Și uite așa, m-am uitat cu alți ochi la Henry și-am mai dat o șansă romanului. După Lydia, urmează Dee Dee, apoi Nicole de care spune : "era doar așa, ca să am ceva de făcut." Însă adevărul este altă teamă de-a lui pe care și-o mărturisește dureros : "Având legături cu tinere, speram oare că n-o să îmbătrânesc, că n-o să mă simt bătrân?"

O întâlnește pe Mindy pentru care nu simte absolut nimic, o relație care în termeni juridici ar fi descrisă prin nepotrivire de caracter. Se împacă cu Lydia și pleacă să-și petreacă câteva zile cu ea și surorile ei, cu cortul. Se pierde în pădure iar când într-un final se regăsește cu Lydia, cuprins de panică, îi spune: 

-Sunt mai mult sau mai puțin un căcat ratat, plin de stropi, care n-are nimic de oferit. 

-Dumnezeule, a zis ea, crezi că nu știu asta?

Asadar știu amândoi că relația lor este una bazată pe atașamente  dar continuă în același ritm. 

Alte femei atrase de el din cauza poeziilor pe care le scrie sunt Joanna Dover, Laura(pe care el o numește Katherine), două nemțoaice, Cassie, Debra, Tessie, Sara, Iris, Tanya etc. Face sex cu toate, descrie amănunțit actul sexual, într-un limbaj plastic, deloc metaforic. E de-a dreptul ironic(sau nu?) când sora Lydiei, cu pretenții de scriitoare, îi citește dintr-o carte de-a ei iar el se gândește că ea greșește fatal când presupune că cititorul e la fel de fascinat ca și ea de propria-i viață. Ca să vezi, drăcie! 

Ocazional, între femei, pariuri, alcool și descrierea celor mai simple obiceiuri igienice, Henry se analizează dar știe că nici această analiză nu-i vindecă rănile interioare. Iar întâlnirile cu cititorii le numește "chestii tâmpite, să zbori prin toată țara și să-i sâcâi pe alții cu un pahar în mână."

Asa, ratat, tot își dă seama că "puteai fi considerat sănătos numai dacă trăiai într-un anume fel" iar el voia doar "un spațiu moale, cețos, în care să trăiască și să fie lăsat în pace."

Cu alte cuvinte, spune și el ce-a spus Octavian Paler : "Oamenii trebuie să găsească ceva de făcut în timp ce așteaptă să moară. Presupun că e bine că poți să faci o alegere."  E înțelept. Plin de dependențe dar înțelept. Și are și simțul umorului : "Niciodată nu-mi etalez vulgaritatea. Aștept să se manifeste spontan." Iar de sărbători, că tot suntem in plină nebunie, zice așa : "toată lumea era rătăcită, pe jumătate țicnită, speriată."

Nu rezonez cu Henry poate tocmai fiindcă am și eu dependențele mele. Iar adevărurile proprii sunt mereu greu de suportat, le vedem mai bine și le înțelegem(sau nu) pe ale altora. Bucowski spune că tot romanul este pură ficțiune.

Am achiziționat cartea acum câteva zile, de pe elefant.