Un băiat numit Crăciun

Nici că puteam să citesc carte mai frumoasă acum, înainte de Crăciun. Scrisă de Matt Haig,  născut în 1975, în Marea Britanie, se citește rapid, cu sufletul la gură. Numai și numai dacă mai ai ceva de copil în tine, dacă mai crezi în puterea basmelor și în posibilitatea îndeplinirii viselor. I-am povestit deja Andreuței din ea, sper s-o citească și ea cât de curând. Am încercat să-i mai spun cuiva despre magia acestei cărți și mi-a spus : 

-Cine mai crede în basme? 

-Eu mai cred. 

Cartea începe așa : Imposibil.

                                O veche înjurătură din limba elfă.

Nu uitați partea asta cu descrierea imposibilului. 

Din primele pagini aflăm despre un băiețel numit Nikolas, fiul unui tăietor de lemne, Joel. Nikolas este un copil fericit. Sau care crede în fericire căci "uneori să fii fericit e o treabă destul de complicată". Nikolas n-a primit în toată viața lui decât două cadouri: o sanie de lemn și o păpușă cioplită dintr-un nap și avea o viață grea dar se descurcă așa cum numai copiii știu s-o facă. Fiindcă ei știu să trăiască prezentul așa cum adulții nu mai știu s-o facă. 

Mama lui Nikolas a murit așa că Joel îl crește singur pe cel mic, făcând tot posibilul să-i fie bine și când i se oferă posibilitatea de-a pleca să caute satul elfilor, cu încă șase bărbați, cu promisiunea de-a primi mulți bani dacă vor aduce dovezi că elfii există, nu ezită să-l lase pe Nikolas cu oribila lui soră, spunându-i că se va întoarce. 

Nikolas este obligat de mătușa să doarmă afară și într-o zi, aceasta îi răpește singura bucurie pe care o mai avea, făcându-i ciorbă din păpușa de nap și, nespunându-i ce este, îl obligă s-o mănânce. 

De aici încep aventurile lui Nikolas căci pleacă de acasă spre Polul Nord, să-și găsească tatăl și elfii, străduindu-se din greu să creadă și-n una, și-n alta. Cu el merge și Miika, șoricelul din casă, veșnic amușinând după brânză. Ca într-o poveste, Nikolas călătorește zile și nopți de-a rândul, mâncând ciuperci și fructe de pădure, bând apă rece, proaspătă și cântând cântece de Crăciun deși nu erau deloc în preajma Crăciunului. Într-un sat întâlnește o bătrână căreia îi spune că-și caută tatăl, pe Joel, cel care poartă o căciulă roșie și se îndrepta spre Polul Nord împreună cu alți șase bărbați. Bătrâna îi spune că cei șapte bărbați au trecut pe acolo dar cei care merg spre Nord nu se întorc niciodată. Tot ca într-o poveste de când eram noi mici, Nikolas vrea să-i dea bătrânei ceva  și îi dă niște fructe de pădure căci nu avea altceva iar această îi da șalul ei călduros, mulțumindu-i că este un băiat bun. 

Când simte că nu mai poate, că a ajuns la capătul puterilor, cu picioarele bășici, Nikolas întâlnește un ren mare și feroce. Un ren care șchiopăta însă pentru că avea o săgeată înfiptă într-un picior. Nikolas îi scoate săgeata din picior și-și face un prieten pe viață. Renul, botezat Blitzen, se oferă să-i ducă el pe Nikolas și pe Miika la Polul Nord. 

"Când urci întruna pe un munte, în cele din urmă ajungi în vârf. Așa stau lucrurile cu munții. Oricât de mari ar fi, întotdeauna există un vârf. Chiar dacă durează toată ziua și apoi toată noaptea, de obicei ajungi acolo dacă te gândești neîncetat la faptul că există un vârf". 

Nikolas și prietenii lui ajung în satul elfilor mai mult morți decât vii și aceștia îi salvează deși noile lor reguli interziceau bunătatea față de oameni, troli sau spiriduși...Nikolas află că tatăl lui nu îi spusese chiar tot adevărul dar făcuse asta doar ca să-i fie lui mai bine și apoi face ceva uimitor tocmai ca Nikolas să nu rămână cu impresia că tatăl lui n-a fost un om bun ci, ca orice părinte, a făcut ceea ce a crezut el mai bine. Încet-încet, rămas cu elfii, Nikolas află că "cea mai ușoară cale să-i faci pe alții fericiți este să fii tu însuți fericit, sau măcar să te porți de parcă ai fi" și devine Moș Crăciun, cel care oferă daruri copiilor, bucurie și speranță.

Iar Spiridușa Adevărului, altă ființă magică întâlnită în satul elfilor, (puțin)îndrăgostită de el, îi spune așa: "unele ființe le admiră pe altele nu pentru ceea ce sunt, ci pentru ceea ce ar putea deveni(...)elfii văd în tine ceva special". Acum Nikolas simte "senzația de magie, speranță și bunătate, cea mai plăcută din lume" și că "o imposibilitate este doar o posibilitate pe care încă nu ai înțeles-o".