A avut şi acest octombrie partea lui de a fost cum n-a mai fost, cu momente şi oameni atât de schimbători, atât de oameni, atât de supuşi timpurilor, nu clipei. Şi n-au căzut toate frunzele, pe Valea Oltului sunt încă păduri verzi, de-un verde care-ţi ia ochii în puzderia de frumuseţi ruginii, arămii, galbene şi roşii. Asta era duminica trecută. Apoi a venit toamna. Iar de două zile a venit iarna. Pe neaşteptate.
A avut octombrie partea lui de comparaţii. Urât obicei acesta, să tot compari vremea, vremurile, de pe un an pe altul. Nu obosim să ne măsurăm forţele, salariile, fericirile, dimensiunile, porţiile de...orice. Punctele de suspensie. Dar nici o comparaţie n-a făcut vreodată fericit pe nimeni. Doar dacă te-ai ridicat şi ai devenit mai bun, mai îngăduitor, mai tolerant, mai atent la ceilalţi, la ce simt, la ce fac ei înşişi pentru a deveni mai buni.
A fost un octombrie în care concentrarea dedicată unui singur proiect a fost înlocuită de altceva. N-a mai fost concentrare, a fost doar iubire. Căci am simţit că doar asta (mă)salvează. Şi ca să vezi, aşa a şi fost. Nu e uşor să schimbi obiceiuri de ani dar uneori e nevoie de doar 21 de zile să(te)înveţi ceva nou. Nu accidental. Până şi în desenele preferate de acum ale prinţesei, Kung Fu Panda, se spune că nu există accidente şi totul este să crezi, să ai încredere în ceea ce poţi să faci, în ceea ce eşti. Oamenii nu vor înceta să-ţi spună că nu poţi, că nu este posibil, că dacă nu e pe tiparul minţii lor înseamnă că nu există, că nu se poate face.Tu mergi pe drumul tău.
A fost un octombrie în care vorba asta "ceea ce condamni, vei deveni" mi-a revenit cumva obsesiv în minte. Tot observându-i pe ceilalţi condamnând şi devenind la rândul lor chiar asta, mi-am dat seama că am făcut la fel, condamnându-i...condamnând. Când mult mai simlu ar fi să nu ţii lumânarea nimănui. Dacă tot te lauzi că n-o ţii. Dar asta e altă discuţie.
A fost un octombrie al regăsirilor, al iubirilor de poveste. Cu a fost odată. Ca niciodată.
A fost un octombrie în care concentrarea dedicată unui singur proiect a fost înlocuită de altceva. N-a mai fost concentrare, a fost doar iubire. Căci am simţit că doar asta (mă)salvează. Şi ca să vezi, aşa a şi fost. Nu e uşor să schimbi obiceiuri de ani dar uneori e nevoie de doar 21 de zile să(te)înveţi ceva nou. Nu accidental. Până şi în desenele preferate de acum ale prinţesei, Kung Fu Panda, se spune că nu există accidente şi totul este să crezi, să ai încredere în ceea ce poţi să faci, în ceea ce eşti. Oamenii nu vor înceta să-ţi spună că nu poţi, că nu este posibil, că dacă nu e pe tiparul minţii lor înseamnă că nu există, că nu se poate face.Tu mergi pe drumul tău.
A fost un octombrie în care vorba asta "ceea ce condamni, vei deveni" mi-a revenit cumva obsesiv în minte. Tot observându-i pe ceilalţi condamnând şi devenind la rândul lor chiar asta, mi-am dat seama că am făcut la fel, condamnându-i...condamnând. Când mult mai simlu ar fi să nu ţii lumânarea nimănui. Dacă tot te lauzi că n-o ţii. Dar asta e altă discuţie.
A fost un octombrie al regăsirilor, al iubirilor de poveste. Cu a fost odată. Ca niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu