sâmbătă, 5 august 2017

Indiferenţa

Ucide. Ucide la propriu. Fiindcă toţi ne luăm, mai devreme sau mai târziu, porţia de indiferenţă din partea oricărei forme de autorităţi, la un moment dat încetăm să mai reacţionăm. Tratăm cu indiferenţă orice nu ne afectează în mod direct, tratăm doar verbal pe reţelelele de socializare crime, violuri, despăduriri iraţionale, gunoaie aruncate în vârful muntelui sau pe plajă, în timpul şi după evenimente muzicale etc. Echivalentul a "nu-mi pasă, nu mi se întâmplă mie, lasă, că aşa merită(el, ea, victimele). Cum le mai ştim noi pe toate.

Data viitoare când se întâmplă câte un eveniment din acesta teribil, fii tu prima/primul care reacţionează. Nu fi indiferent/ă. Poate doar citeşti pe feisbuc părerile românilor despre alţi români în vacanţă. Şi-ţi spui că aşa e, că românii sunt distrugători, sunt lacomi, sunt proşti, sunt violenţi cu copiii lor. Dar înainte de-a emite judecăţi de valoare umbrite de "valoarea" celor care denigrează oricum şi pe oricine pentru un punct de rating, pentru mai mulţi cititori fideli pe blog, pentru reclame aducătoare de venituri, gândeşte-te mai bine şi apoi acţionează: nu arunca tu hârtii şi ambalaje diverse pe stradă sau în parcuri doar pentru că e plin oricum, să nu-ţi faci tu nevoile pe unde te apucă fiindcă asta fac şi mândrii proprietari de câini şi nu strâng, nu pune tu etichete tuturor părinţilor care se răstesc exasperaţi la copiii lor nici măcar dacă ai şi tu partea ta de copil cu tulburări de comportament, nu da tu lecţii dacă n-ai învăţat nimic din greşelile tale, nu judeca tu toată poliţia română sau toate victimele care renunţă la plângeri şi se întorc spăşite la abuzatori. Verifică. Nu arunca cu verdicte. Implică-te, dă un telefon, dă o mână de ajutor. E greu, nu? De la părinţii noştri comunişti am învăţat să stăm în casele noastre, să nu ne pese, să nu vorbim decât în şoaptă despre abuzuri şi victime, despre oameni care şi-au luat lumea-n cap şi au făcut ce era mai bine pentru ei Nu fi şi tu partea asta din tatăl/mama ta. Tu cu greşelile tale, ei cu ale lor. Tu asumă-te pe tine. Nu fi indiferent/ă.
                                                                               

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un an

A trecut un an de când mamaia nu mai e. Un an cu de toate. De parcă n-ar fi fost, De parcă am rămas agățați de o clipă tot acolo,  în martie...