Mama, nu eşti o doamnă!

Sunt Adriana. Astăzi am avut o zi mai proastă la lucru. De fapt, după lucru. Mi s-a părut normal să mă prezint unui om cu care am mers împreună o bucată de drum şi răspunsul n-a fost : Bună, Adriana, eu sunt Icsulescu! ci un sec"Hmm, ştiu". Şi mi se părea că eu sunt ciudată. Apoi mi-am amintit de-o întâmplare de dimineaţă când un coleg mi-a spus "Thank you!" pentru că am avut grijă să nu i se fure căruciorul(se fură cărucioare, da!) şi eu i-am spus "You're welcome!" iar el mi-a spus că am ceva în păr, eu am început să-l scutur şi mi-a zis că e numai nişte engleză, să nu-mi fac griji!  Apoi un alt coleg, genul care spune că merge la lucru ca hobby, că pentru el lucrul e ceva temporar, nimic serios, încearcă să mă vrăjească cu o replică răsuflată de genul : Dar ce mult lucrezi, de tine când mai ai timp? Să intru cu capu'-n raft, nu alta! Când fac lego cu fetiţa mea, îi spun! Dacă nu văd din prima verigheta, replica asta îi linişteşte cam pe toţi. Omul nu are toţi neuronii încă stabiliţi la casa lor şi revine când aranjez nişte condimente : Şi, aaaa, ai terminat o facultate? Daaaa, îi spun, acum 13 ani! Face el nişte calcule rapide şi apoi îmi da replica: Daaa, arăţi bine de tot pentru vârsta ta! Mulţumesc, îi spun, să ştii însă că ăsta nu e un compliment!

Vin acasă şi-o amintire mă face să vărs nişte lacrimi, după ce vărs nişte cafea, apă şi-o floare. Mama, de ce plângi? De fericire că mă ai pe mine? Da, princess, şi toată oboseala trece ca prin farmec.

După vreo 5 minute, princess începe să urle: Mama, vreauuuuu ceva bunnnnnn! Bine, princess, îţi dau, nu trebuie să urli, noi suntem nişte doamne şi doamnele nu urlă! Mamăăăăăă, dar tu nu eşti o doamna, eşti doar mama! Mă înclin, princess, în faţa înţelepciunii tale de copil! Îi dau ceva bun şi îi cade, cum altfel?, pe jos : Să ştii că a căzut singură, îmi spune suav. Bine, bine...

Mă aşez pe scaun, la laptop, să scriu acest text şi pe princess o apucă cântatul : Let it gooooo, let it gooo! Mama, mama, te rog spune "Bravo!"şi aplaudă! Eu sunt Andreea! Tu cine eşti? Eu sunt juriul! Bine, Andreea, bine ai venit pe scenă! De unde eşti? De aici, îmi spune ea! Am 4 ani! Când ai împlinit 4 ani, Andreea? Dintr-odată, Juriu'!