Am revenit. Ca și când. Da. Ca și când. Numai dragostea noastră ar fi pe pământ. Nu, glumesc. Sunt Miron, paznicul. Care sunteți de mult pe aici, pe blogul lui Alice, mă știți. Eu sunt paznicul, paznicul și Dumnezeu, paznic și iubirea vieții mele, Eva. Deși, dacă stai să te gândești, cât timp ești în viață, cum poți să zici care e iubirea vieții tale? Iar după ce mori, ce mai poți spune? Stai, că nu e de râs. E de plâns. E ca viața. Râsul-plânsul. Nici nu am spus-o eu.
Iar citatul e destul de inexact. Sunt paznic. Ci. Am voie să merg pe lângă drum. Nu am nici o răspundere. Doar față de mine. Și, Doamne, știu sigur că ești femeie, cât am mai greșit! Cum ar zice Alice, adică M., adică A., unde e minte multă, e și prostie cu grămada. A spus că-l citează pe un profesor de la facultate, cine știe, cunoaște! Îngropat în cimitirul din Sibiu, de pe Calea Dumbrăvii. Sunt mulți . Toți ajungem acolo. A spus Alice că i-a zis bărbatul ei, glumind, desigur, câte nu zice omul când glumește, chiar și adevărurile se spun râzând, că a citit un milion de cărți și tot idioată e. Nimic nu știe! Iar aici Alice s-a făcut mică, mică, ca Alice aia din poveste, sperând să mai găsească soarele și a doua zi din vara asta insuportabil de insuportabilă, nici nu a observat când a venit și dacă a venit. Iar soarele a venit și a doua zi, întotdeauna, chiar și după cea mai lungă noapte, cea din 13 iulie, când totul s-a prăbușit în jurul ei și nici un cuvânt n-a ajutat-o, Doamne-ferește de răzbunarea omului care nu te mai iubește. Asta e de la ea. Citatul e exact. Viața, nu. Nu vreau doar să-mi amân moartea, vreau să-mi îmbunătățesc calitatea vieții. Spunea Robin Williams. Și alt Williams, Robbie însă, spunea așa: And I need to feel real love/ And a life ever after/ I cannot get enough.
Bla, bla. Așa și e.
Lăsându-i pe toți în treaba lor, prietena și colega mea de lucru, secretara Baba, s-a împăcat cu soțul ei, tatuatul. Că nu se duce ea să spele alt wc, al altui bărbat, mai ales când bărbatul ăsta a numit-o curvă și ea chiar ăsta e, nu doar are numele, asta și face, ce să faci, așa e viața. Și bărbatul ăla are și el multe de spălat. Deșteaptă fata, nu zic nu, dar tot are insomnii noaptea că o hărțuiește câte unul, părăsit. Păi ce le-a făcut ea? Le-a pus fofoloanca pe ochi? Dar chiar cred că e doar o mască și asta a ei. N-avem toți tot felul de măști? Partir, c'est mourir un peu. Sau poate e doar o renaștere. A mai luat o gură de cafea și mi-a zis că acum, după ce s-au împăcat, s-a despărțit definitiv de el. Nu pricep nimic.
Viața ne duce doar înainte. Înapoi nu există.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu