Căci de afară se aud niște zurbagii,
perturbând liniștea cartierului, liniștea aia mare de dinaintea furtunii,
strigând din răsputeri: Hai, România, hai, România!, care Românie, nu
știu, probabil aia de tineret, de fotbal, las și eu aici câte ceva
până-mi iese cartea la tipar, dacă se va hotărî vreodată s-o facă.
Nu
termin cărțile începute, la Sticletele am ajuns pe la vreo 900 și nu
mai am mult dar m-am oprit când am schimbat telefonul și am început
să-mi notez câte un vis, ca urmare a acestei doleanțe : să visez un vis
vechi și prietenos(din Sticletele).Nu am vise recurente, cel puțin nu în ultimii ani.
Nici nu mai visez ca înainte dar mi-am notat unul pe care acum nu mi-l
amintesc dar e scrisul meu în agendă, unde scrie clar că am visat că
voiam să merg la toaletă și toate erau pline de rahat și nu știam unde
să intru, prea era mizerie. Concurența sau ce-o fi? Să întreb pe cineva
care se pricepe mai bine.
Acum vreo două seri, eram la cumpărături într-un magazin de cartier, cu Andre.
-Hai, princess, să aranjăm marfa aia de pe caschetă, o punem pe display sau la raft, n-ajunge nimeni la ea acolo!
Iar ea mă ajută, aranjează produsele, pune prețurile corect, aruncă ambalajele unde trebuie. La casă, vine replica:
-Te-am ajutat nu mult, extrem de mult! Ce-mi iei? Vreau asta!
-Ca să vezi, și eu vreau o mașină și nu primesc!
-Nu primești fiindcă nu ai permis, mama!
Apoi
astăzi, cu ocazia căsuței din Carrefour, când iar m-a ajutat, îi spun
să bage la raft câte produse încap. N-aveam decât 12, nu știu cine a
calculat așa. Și Andre mi-a spus:
-Câte am, vrei să zici!
Muncim
din zor la căsuță, cu șeful. Ne-au trimis mai puține șuruburi dar ne-am
descurcat, am fost eficienți, sper că nu chiar ca-n bancul acela de pe
vremea comuniștilor, când orice făceau le ieșeau mitraliere(asta era sau
nu mai știu eu?) și la un moment dat îmi scapă vorba asta:
-Fi-r-ar să fie! Mi-a căzut un șurub!
-Ce urât, mama! Să spui vorba asta! Cere-le scuze celorlalte cuvinte fiindcă ai spus vorba asta!
-Scuze, cuvinte, că am spus asta!
-Așa! Așa e mai bine!
-Așa! Așa e mai bine!
Din cartea The subtle art of not giving a fuck, selectez asta:
Not giving a fuck does not mean being indifferent; it means being comfortable with being different.
Nu
m-am bronzat cine știe ce în training-ul oferit de firmă dar m-am
distrat când am intrat la toaletă și am întâlnit o foarte drăguță colegă
brunetă, nu știu din ce oraș și am început să povestim câte-n lună și-n
stele, de parcă eram prietene de-o veșnicie și apoi ne-am despărțit nu
înainte să-i povestesc pățaniile mele când intru la toaletă la bărbați.
Mi-a spus că a pățit-o și ea. Am râs cu lacrimi. Aproximativ după vreo
oră, am revenit la toaletă ca să-mi dau seama că prima dată, când o întalnisem pe brunetă, eram chiar la baie la bărbați. A fost o seară
minunată.
Înainte
de training, aranjez raftul cu mult spor. Un bărbat, din aceia care
merg crăcănat, ușor cocoșat, cu un tricou lăbărțat, se postează în
fața raftului:
-Asta e tot?
-Tot...ce? Căutați un produs anume?
-Asta e tot ce aveți la raft? Mai aveți și altceva?
-Mai avem...în Carrefour! E un raion întreg acolo!
A plecat. Cu tot cu întrebare. Ești tânăr cât mai ai întrebări. Curiozități. Una. Alta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu