Ce strâmb ne vedem noi, oamenii...și, în
funcție de cât de strâmb ne vedem, îi catalogăm și pe alții și îi
vedem într-o dungă, necuprinzându-i de tot...ba pe unii îi idealizăm, le
facem statui, ba pe alții îi marginalizăm, stând deoparte de ei și
ignorându-i în cel mai bun caz. Că se întâmplă și să-i lovim, la propriu
sau la figurat, cu pumnul sau cu vorba. N-am priceput niciodată de ce.
Am auzit doi pe stradă, păreau așa, intelectuali, poate doar
păreau, că la ora asta au mulți multe facultăți dar minte mai puțină. Unul mai tinerel i-a zis celuilalt "Bă, marxistule!"și celălalt a rânjit
pe jumătate, ca emoticonul ăla de pe whatsapp, de care nu-mi dau seama
dacă râde sau plânge. N-am știut ce înseamnă și am întrebat-o pe M.,
știe ea? Știa gluma asta care ar fi adevărată: cică Marx ar fi primit
invitație de-a se alătura unui club și a declinat-o, spunând că n-ar
face în veci parte dintr-un club care-l vrea membru. Adică și eu aș fi
un marxist, dacă e așa, de câte ori am respins oameni care mă voiau
aproape? Iar M. a a zis că și ea a făcut asta de multe ori și m-am
întristat o zi întreagă, fără să știu de ce. Apoi mi-am dat seama. Eram
trist că am pierdut atâtea și atâtea momente cu oameni frumoși fiindcă
nici eu nu mă vedeam așa, cum să mă vadă ei? Am închis paginile aici.
Îmi imaginez viața mea o carte iar de aceste pagini nu mai vreau să aud.
Poate într-o joi. Când o să am curaj.
Vine bătrânețea asta cu tot felul
de întrebări și răspunsuri stânjenitoare. M. le spune întrebări și
răspunsuri de biserică și m-am mirat. Iar ea mi-a spus că sunt întrebări
la care ascultătorul își face cruce când le aude dar dă niște
răspunsuri că se închină cine a întrebat. Apoi îmi spune că e o glumă
veche, de când era studentă, auzită de la un profesor care spunea
tuturor fetelor să nu-și facă iluzii, o să ia tot note mici dacă nu
învață foarte mult, el dă note umflate doar băieților. Era fetiță
băiețelul. Mi-a venit în minte Toader Osmanencu, câți îl judecă acum că a
devenit purtătorul de cuvânt la o companie pe care o blama până să-i
dea bani cu lopata dar cel mai mult se luau de el pentru că luptă dosnic, să mă exprim poetic. De parcă ce face omul cu curul lui e treaba
cuiva! Așa am ajuns sau te pomenești că am fost așa de mii de ani. Ne dăm
cu pumnii în piept cât suntem noi de buni, postând citate deștepte,
cu versuri manelistice, preluate de la alții, atâta vreme cât se
potrivesc concepțiilor noastre. Nu contează că se poate să greșim, sunt
ale noastre, deci sunt bune, oamenii din jur sunt răi, proști, meschini,
ipocriți iar noi...mărgăritare în troaca porcilor. Ne stă bine cu
nefericirea în brațe, ne pricepem la asta. M-aș duce puțin să mă nasc din nou
dar auzi la M. că replica asta a fost deja scrisă, să nu-mi fac iluzii, totul a fost spus. Atunci o să beau un
pahar de vin.
Foto: Alice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu