joi, 6 iunie 2019

I will survive

Pentru a suta oară în seara aceasta, vecinul de la patru ascultă I will survive. Nu se limitează s-o asculte, țipă și el, de cele mai multe ori pe lângă vocea Gloriei Gaynor, că o să supraviețuiască.

-I will survive, I will survive, I will surviveeeeeeeeee, eeee, ce naibaaaaaa, nu mă face ea pe mine!

Eu n-o să supraviețuiesc până dimineața, e clar. Atâtea clarități în viață, atâtea siguranțe și atâtea dileme, nu mai știu sigur dacă să râd sau nu când vecinul îi spune cuiva atât de tare încât pare că e lângă mine:
-Bă, vreau să fiu viu când mor! Ce crezi, cum vine asta? Să moară ea înainteaaaaa meaaaaaaaa!

Cred că cel interogat nu-și găsește cuvintele dar chiar și așa, să aibă răspuns, nu-l poate da fiindcă iar vecinul, căruia i se spune în secret prințul de Kacănsburg, își strigă iar oful:

-At first I was afraid, I was petrified, kept thinking I could never live without by my sideeee, ce mă?!? De ce să dau muzica mai încet? Vine poliția? Așa, și? Mă doare fix undeva! Ce, poliția n-a suferit?

Nu știu de poliție dar urechile mele sunt greu încercate. Apoi discuția continuă pe alt ton, sigur în cadru a apărut și-o femeie, prințul are și prietene, nu doar iubite. Prietena e o prințesă, din aceea care duce gunoiul în rochia de casă, uitând, evident, că e prea scurtă și, vai, n-are nici chiloți pe ea dar un pic de exhibiționism n-a omorât pe nimeni, nici chiar pe vecinii de la trei, pensionari cu totul și care se bucură ca niște copii când prințesa duce gunoiul și ce bine că a venit vara și-l duce și de trei ori pe zi, ba sâmburii de la cireșe, ba foile de salată. 

-Vino, fă, stai cu noi! Ce bei? Un Mohito? Dar fă-ți, dragă, știi unde-s paiele, știi unde-i gheața! But then I spent so many nights thinking how you did me wrong, ce spui, fă?
-Nu găsesc gheața!
-E-n congelator, ceapa mă-tii de panaramă, unde crezi că e? Ba, muie, știi ce i-am spus la fiță? Am avertizat-o de la început că eu sunt toxic, că sunt băiat rău dar ea nu și nu, s-a grăbit să mă repare, să mă facă mai bun! Și când cred că aproape mă reparase, ce sunt eu, piesă auto?, m-a părăsit! Cică îi put și îi pare rău că nu mi-a spus de la început! Că nu m-a văzut și acum trebuie să se repare pe ea, prea i-am făcut rău! Și eu ce fac acum? 
-Găsești alta să repare ce mai ai stricat! Poate și molarul ăla! Să fie dentistă acum! Sau și mai bine, vreun psiholog să-ți scoată fițele din cap! 
A vorbit prințesa dar prințul sigur n-a auzit-o, nu se aude nici pe el, cum să-i audă pe alții? 

-Oh, no, not I, I will survive, oh, as long as I know how to love, I know I'll stay alive! S-o sun, mă? C-aș vrea să-i mai spun câte ceva! M-a șters de pe Facebook, știți?
-Te-a și blocat, nu-ți face iluzii! 
-Dar ce-a mâncat, bă , așa, dintr-o dată? Că mai acum o săptămână, mă iubea! 
-O fi mâncat vreun măr stricat! Și i s-a luat și de tine! Cum era aia cu ulciorul care nu merge de multe ori la apă? 
-Lasă, c-o fac eu să mă jelească! Nimeni nu mă părăsește pe mine! Eu le părăsesc pe toate! 

La ora asta, toți vecinii speră fie să nu mai fie părăsit, e deja a opta oară sau poate a noua, fie să se mute cu tot cu prieteni, în alt cartier, să-i terorizeze și pe ăia acolo.

-I will survive, I will survive, hai să punem și-o manea, să moară vecinii!

Și maneaua a fost mai puternică ca dragostea pierdută.

O preferam pe Gloria.   
                                            
Foto: Brad Pitt, dupa separarea de Angelina.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un an

A trecut un an de când mamaia nu mai e. Un an cu de toate. De parcă n-ar fi fost, De parcă am rămas agățați de o clipă tot acolo,  în martie...