Mi-am
dorit mult o orhidee. Căci acum trei săptămâni am salvat una de la
moarte sigură. Mi-am zis că am mână bună, nah. Să mai salvez ceva. Și am
pus ochii pe una stingheră, albă, cu pete mov și când s-o
cumpăr, am văzut una albastră. La care m-am uitat cu jind. S-o iau, să
n-o iau?
Îmi
aduc aminte de albele zambile ale copilăriei, râzând ștrengar soarelui
de aprilie, pe care le duceam de Florii la biserică. Atunci când
mergeam. Acasă, le puneam cerneală în apă pentru a se colora în
albastru. Făceam același lucru și cu ghioceii. Cu garoafele. Cu
trandafirii. Nu mai rețin dacă se albăstreau. Mă uit atentă la orhideea
albastră.
-Sunt foarte frumoase, comentează pe rând două fetițe, de vreo opt ani sau pe acolo.
-Da, le spun, cred că n-o mai iau pe cea albă cu mov, iau una albastră.
-Dar știți că nu sunt albastre?
-Vai, mă mir teatral, sunt albe și le-a pus cineva cerneală, să ne facă să le cumpărăm?
-Da, ne-a spus nouă doamna de la școală!
-Și eu făceam ceva asemănător când eram eu ca voi, le spun.
-Dar nu-i nimic, sunt albe și tot sunt foarte frumoase!
-Da, așa e, o să iau una!
-Dar nu luați două?
-Nuuu, portofelul soțului nu prea o să fie de acord!
-Of, așa sunt toți bărbații! Fie tătici, fie soți! Le e gândul numai la bani! Nu la frumusețe!
-Mama, ne iei două?
-Nu, numai una, ne ceartă tatăl vostru!
Mă
uimește gândirea aceasta a copiilor. Mai grav a fost când am auzit două
fetițe de nici 5 ani, povestind cui voia să le asculte că mama lor îl
ceartă pe tăticul lor că stă toată ziua numai la calculator, să se joace
și le crește doar mama lor.
Nu
mă uimește referendumul cu privire la familia tradițională. Mă uimește
suma de bani cheltuită pentru interzicerea unei opțiuni personale când
țara asta are probleme mult mai grave. Faptul că Georgică vrea să se
căsătorească cu Costel îl privește. Îi explic și lui princess că ce face
un om cu corpul lui e doar problema lui atâta vreme cât nu le face rău
altora. Sunt o grămadă de Costelusi căsătoriți cu femei, tot oameni și
ele, ce mai!, care le bat, le violează, bat copiii din asemenea familii
tradiționale, le abandonează, abandonează și copiii, au tot felul de
dependențe. Sau sunt acolo doar cu numele de bărbat. Familia asta nu e
tradițională. E disfuncțională. Sincer, sincer, acestea sunt adevăratele noastre probleme? Acolo ar trebui să meargă 163, 712 milioane de lei?
Și din albastru-n albastru, mi-au căzut
ochii pe o geantă galbenă. Se spune că ar fi culoarea vieții. De asta
unora nu le place. Cât galben să îndure?
De o săptămână,
princess are o soră. Știu, urmează felicitările. Mulțumesc! E deja mare,
are 4 ani, merge la grădiniță. E și ea o magică. Ca soră-sa. Și cam
invizibilă. E în imaginația bogată a lui princess, care o și răsfață din
când în când. A apărut într-o seară când i-am spus magicei să-și ia
papucii de casă și-a zis că i-a luat dar sunt invizibili. Zece minute
mai târziu a venit pe lume Lala, sora ei, de care mi-a spus că a
făcut toată dezordinea din casă, mai ales în jucării și fiindcă ea a
făcut asta, tot ea trebuie să strângă.
-Așa e regula, nu, mama? Cine a făcut dezordine, face și ordine! Lala să facă ordine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu