Aş vrea să vă pot spune că dimineaţa era rece şi bătea un vânt furios şi că nici vântul nu reuşise să alunge norii negri care s-ar fi îmbulzit grămadă asupra micului oraş de munte. Dar nu pot să vă spun aşa ceva, aş minţi. Era cald, cum sunt doar dimineţile de iunie, când florile de salcâm s-au uscat de mult şi florile de sunătoare aşteaptă să fie culese. Poate era iulie, n-o s-o ştiu sigur niciodată. Aş fi dormit mult dimineaţa, chiar dacă asta nu însemna mai mult de ora 8 dar bunică-mea nu mă lăsa niciodată şi căutându-mi încă o sanda, într-un picior, m-am dus la bucătărie, unde Silvia, mama mamei mele, îmi pregătise deja o omletă şi un ceai de muşeţel, pentru toate bolile, zicea ea. Dar eu nu eram sigură, citisem pe undeva că pediatrii nu-l mai recomandă după ani de zile în care a fost proslăvit. Bunica mea era cu trei prietene, sporovăiau. Eu mâncam şi mă uitam în gura lor. Ele beau cafea şi din când în când se mai uitau la mine, mă întrebau cum e la şcoală şi dacă-mi place. Hmmm, mă întrebam eu în minte, oare şcoala sau omleta? Doar mormăiam câte ceva monosilabic, nu-mi aşteptau oricum răspunsul. Erau ocupate să facă disecţia celei mai noi vecine de pe stradă, care de ceva timp venea duminica la biserică dar nu se împărtăşea niciodată.
-Păi dacă nu se spovedeşte?
-Dar nici anafură nu ia, n-aţi văzut?
-Are păcate, ce crezi?
-Să vă spun eu, e de la zodie, vă spun sigur, sută-n mie.
-Da'de unde ştii tu ce zodie e?
-Am întrebat-o eu, i-am spus că eu sunt Fecioară şi ea a râs. A zis că ea e Capricorn.
-Aşa se explică că n-are nicio găină în curte?
-Dar de unde ştii tu sigur, Mărie, că n-are găini? Ce te interesează pe tine?
-A cumpărat ouă de Paşti! Nu mă interesează dar...
-Şi eu am cumpărat creier să fac creier pane! Înseamnă că n-am creier? Îţi place, mamă, omleta? Mai vrei pâine?
Dau să răspund dar prietena cu zodiacul continuă, mestecând energic în cafea.
-Dacă vă spun că aşa sunt Capricornii...sunt duali!
-Ce duali??? Cum adică, se agită toate deodată.
-Nici ţâţele nu sunt ale ei! Şi ăsta e bărbatul ei al doilea, că primul cu care a stat, a fugit! Nu erau căsătoriţi! Şi l-a găsit pe prostul ăsta! Apoi şi-a pus silicoane!
-Ştii tu sigur?
-Păi n-ai văzut ce tari sunt? Are vreo 50 de ani! Ar fi trebuit să fie pe undeva pe la buric!
Aproape că mă înec cu mâncarea. Fiindcă eu eram prietenă pe furiş cu vecina aceea şi ştiam de la ea că suferise o operaţie dureroasă dar nu spusesem nimănui. Mama îmi spunea întotdeauna să nu repet nimănui ce aud de la oameni şi să nu fiu invidioasă fiindcă nu ştiu ce cruce duce fiecare. Dar bunică-mea mă ruga mereu să-i spun ce aud de la alţi oameni. Şi câteodată mă răzbunam pe acest obicei al ei şi-i spuneam de toate, chiar şi minciuni. Mai ales minciuni.
-Dar ce, drob a gătit de Paşti? Un cozonac, acolo?! Că am văzut că a adus la biserică un singur dulce, panetone din ăla, cum îi zice!
-Capricornii nu gătesc, dragă! Că sunt foarte comozi!
-M-ai înnebunit cu Capricornii tăi! Ai băut ceaiul, puişor?
-Voi m-aţi întrebat! Pe mine nu mă interesează! Dar dacă aşa spun stelele, eu asta vă spun!
-E sigur? Că se uită copila asta la noi ca la nebune!
-Păi tu chiar eşti nebună, Silvie! Nu e nimic sigur pe lumea asta! Vezi că fata e într-o sanda!
-Mai bine ca tine, care eşti într-o ureche şi auzi numai ce vrei!
Aş vrea să vă spun şi restul discuţiei dar babele, cum le spuneam eu în gând, s-au luat la harţă şi au plecat acasă după ce s-au hotărât că nu le interesează soarta vecinei.
PS: dar le interesa.
A fost ultima dată cand am văzut-o pe vecina bunicii. De Crăciun, în acel an, a început o noua viaţă alături de o femeie, în altă ţară.
-Dacă v-am spus eu că aşa sunt Capricornii? Duali!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu