Astăzi a mai murit un prieten din copilărie. El şi atâţia alţii. Cosmin, Cristi, Vasile, Vali. Fără a-i menţiona pe bunicii unora dintre noi, plecaţi şi ei, mult prea devreme. Andreea m-a întrebat de ce plâng şi i-am spus că a murit un prieten, că s-a dus la Doamne-Doamne. Şi întrebarea ei a fost: Te-a supărat Doamne-Doamne? Logic, nu?
Poate că moartea e în firea lucrurilor( Căci toţi se nasc spre a muri/ Şi mor spre a se naşte) dar durerea nu se estompează cu această conştientizare. Dimpotrivă. Doare şi mai tare. Şi doare şi când e greu, doare şi când nu e frumos, doare şi când iubeşti şi nu eşti iubit, doar şi când nu mai eşti îndrăgostit, doare şi când afară ninge, doare când e primăvară. Nu ştiu cum facem să nu mai doară. Poate doar trăind şi iubind frumos clipă de clipă. Fără garanţii incluse.
Nu te vom uita, prietene!
Poate că moartea e în firea lucrurilor( Căci toţi se nasc spre a muri/ Şi mor spre a se naşte) dar durerea nu se estompează cu această conştientizare. Dimpotrivă. Doare şi mai tare. Şi doare şi când e greu, doare şi când nu e frumos, doare şi când iubeşti şi nu eşti iubit, doar şi când nu mai eşti îndrăgostit, doare şi când afară ninge, doare când e primăvară. Nu ştiu cum facem să nu mai doară. Poate doar trăind şi iubind frumos clipă de clipă. Fără garanţii incluse.
Nu te vom uita, prietene!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu