miercuri, 20 ianuarie 2016

Copiii care primesc totul

Dar nu primesc dragoste. Nu primesc afectiune. Nici atentie. Nici timp dedicat lor si numai lor. Nu primesc respect. Primesc doar multe jucarii atunci cand ei vor sa se joace cu parintii. Primesc doar "lasa-ma si pe mine 5 minute" sau chiar o urecheala sau "palmuta la fund din care n-a mai murit nimeni" atunci cand au o criza de furie. Si in loc ca parintele sa se aplece la copilul furios si inlacrimat si sa-l ia in brate, sa-i sopteasca cat de mult il iubesc atunci si mereu, ii urla "ti-am luat de toate si tu asa ma rasplatesti? esti un rasfatat!". Am facut si eu asta, cu regret imi amintesc. Dar timpul si vorbele spuse nu se mai intorc. Ce pot sa fac acum este doar sa fiu o mama mai buna clipa de clipa, incepand de acum, nu de maine. Nu mi-e teama ca mi-as putea iubi prea mult copilul, nu cred ca exista asa ceva, nu cred ca iubindu-l foarte mult i-as putea dauna cumva. I-as putea dauna daca in loc s-o iubesc un infinit si sa-i si dovedesc asta fiind alaturi de ea mereu (fiindca ea m-a ales pe mine sa-i fiu mama), as indeparta-o de langa mine, as indrepta-o prin atitudinea mea sa iubeasca lucrurile si nu oamenii, as face-o sa se refugieze, neinteleasa fiind de mama ei, in vicii si relatii toxice, nesanatoase. Nu vreau sa indrept prin ea tot ce-a fost stramb in viata mea, nu vreau sa traiasca ea viata pe care n-am trait-o eu fiindca acum imi dau seama ca tot ce-am facut m-a indreptat spre intalnirea cu ea, spre intalnirea cu autentica iubire.
Uneori sunt intrebata daca n-o rasfat prea tare, daca nu mi-e teama ca o sa mi se urce-n cap. Nu mi-e teama. Poate sa mi se urce-n cap. Important este sa simta ca eu o voi tine sa nu cada, ca voi fi acolo tot timpul. Iar cand va cadea, mare fiind, eu voi fi langa ea s-o ridic, s-o sprijin si s-o iubesc. Caci copiii care primesc totul sunt copiii care primesc iubire si ofera iubire. N-avem nicio siguranta ca odraslele noastre vor fi medici, artisti de valoare sau bogati (in premisa ca bogatia ar asigura fericirea) dar daca-i iubim din toata inima si ne conectam cu ei atunci cand au nevoie, sunt toate sansele sa creasca frumos si sa ne iubeasca si mai tarziu, sunt toate sansele sa nu caute validare in like-uri pe facebook sau instagram, sunt toate sansele sa ne spunem ca am crescut un OM.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un an

A trecut un an de când mamaia nu mai e. Un an cu de toate. De parcă n-ar fi fost, De parcă am rămas agățați de o clipă tot acolo,  în martie...