Ce suntem?

Aș  zice că pioni,

Ce vrem un rol mai bun.

Dar câteodată e bun și acesta 

Căci uneori, deseori,  mai bun înseamnă 

Mai mult, 

Mai multe sacrificii. 

Și câți suntem dispuși la mai multe sacrificii,  

Obișnuiți, plictisiți dar mulțumiți, într-un fel ciudat,  de rutina zilnică? 

Nici nu vrem să discutăm. 

Cum nu vrem să discutăm că suntem efemeri.

Trecători. Nu strâmtori,  nu. Trecători. Murim. Ca mâine. Uneori ca acum. Știu, moartea noastră,  a tuturor,  nu e un subiect lejer, de care să discutăm la un vin demisec, rose. La o bere, la mici, la legume pe grătar. Când copiii aleargă liberi. Cu vise,  fără frici. 

Revin la alegeri și la așteptări. 

Așteptăm să fim mutați, e mai comod așa. Alegem să ne mutăm, cere însă mult curaj. 

Decid să fiu.

Și ce sunt? 

Eu cred că pion. 

Până când înțeleg 

Că am un răspuns, un rost 

Știut și iubit doar de mine.

Dureri,  alegeri și plecări. 

Dezamăgiri,  iubiri și morți. Nu înșelări.

Deși aș putea spune că e adevărat. Același lucru.

Toate, o impermanență.

Vor trece toate.

Pentru cine însemni ceva? 

Doar pentru tine.

Dar nu-ți acorda mare importanță.

   

Foto : primăvară târzie,

Adriana P.