Ponel

Se crăpa de ziuă când Cornel Întuneric a decis să meargă la primărie să-și schimbe numele. Citise și el câte ceva la viața lui dar traiul cu numele lui nu i se mai părea ceva de suportat. "A rose by any other name would smell as sweet" i se tot perinda prin urechi. Adică, își spuse el, poate să mă cheme oricum, asta nu afectează ceea ce sunt. Ei, pe dracu' și pe alt demon, nu mă afectează! Toți îmi pocesc numele, mă alintă Corneluț, Corneluș, Cornel-Bănel-Costel! Măcar să fi fost un Costel cinstit acolo...dar așa nu mai merge!

Soarele era sus pe cer când Cornel, proaspăt ca o dimineață cu miros de tei și miere, încă mai căuta în sertarul cu acte certificatul de naștere, portofelul cu cartea de identitate și documentul în care justifica schimbarea numelui. Știa, înțelegea și era perfect conștient de ciudățenie: voia doar schimbarea prenumelui, nu și a numelui. Pufăi mândru. Păi Întuneric era un nume de efect. De efect și cu efect. El avea o problemă cu Cornel. Cornel prea seamănă cu Dorelul din reclamele vechi și din realitatea imediată, cu un muncitor care sapă singur la un șanț în timp ce colegii lui, vag superiori, îl sfătuiesc de pe margine ce să facă. Toți suntem experți în viețile altora. În șanțurile, gropile și țevile de pe șantierul altora.

Se hotărî să meargă cu bicicleta dar apoi se răzgândi. Era plină de praf și, de altfel, nu era așa de mult de mers până la primărie. Soarele e bun astăzi, își spuse omul. Îi trecu prin minte să-și spună Sorel, de la soare. Prea ar fi fost ciudat. Sau mai bine Aurel. Și mai ciudat. Te pomenești că mi-o fi dor de numele meu, se certă el în gând. Cornel, Sorel, Aurel, Ponel, Costel, Bănel, bă, băiete! Ce faci? Să șterg bicicleta de praf sau să plec pe jos? O las la primărie, lângă gard...dar mă vede secretara aia cu cârlionți în cap, zici că-i Prodanca! Cum o chema-o oare? Poate să o întreb acum...Are ea ceva într-o dungă, nu stiu ce, nu-mi dă pace deloc poza ei de la Facebook! Nu mai bine intru să văd cum o cheamă? Așa, care o fi parola? MinunatU1, bună parola, se alintă el mulțumit. Na! Ce bună-i asta! Păcat că e bună doar pentru ea, daca ar fi mai flexibilă, și-ar săruta singura păsărica! Să-i dau un like, nu că s-ar simți ea mai bine că-i dă un Cornel like dar totuși...și o vorbă auzită la un verișor îi tulbură șirul gândurilor: Cu un bună trăiesc și o lună! Ce-o fi vrut să spună cu asta? Ce mă interesează pe mine că Gen Z zice că blugii skinny sunt out? Trăiască blugii skinny! Prin ei se vede tot și câte vise umede pot să am...

Cornel Întuneric își zâmbi cu drag în oglindă. Hai că nu mă mai duc să-mi schimb numele. Ce dracu'! Pe secretară o cheamă Hortensia. Hortensia Întuneric. Bun nume!

Foto : Alice G.