Aproape bilanț fiindcă nici anul acesta nu a fost unul obișnuit. Știți voi, Covid, neparticiparea la vot, pupatul moaștelor, nepurtatul măștii, Covid, schimbarea guvernului, scheletul din dulap care tot vine peste noi de fiecare dată când îl deschidem, Covid, rasism, aceeași atitudine vizavi de igienă și de apă, Covid...
Nimic nou sub soare. Am împlinit 40 de ani în anul acesta while Covid și atunci în 2021 va fi 40 reloaded. Nici vorbă de 41.
Au fost ani care au trecut ca prin farmec, ca un vis. Nu și 2020. Coșmarul declarațiilor pe propria răspundere din martie, aprilie, noiembrie nu e ceva de care vreau să-mi amintesc sau să povestesc. Știu însă că va trece și asta. Cum trec toate, bune, rele...Va trece și 2020. Noi, cei care nu am pierdut pe nimeni în acest război, am putea să încercăm un exercițiu de recunoștință. Cere practică, cere timp. Dar dacă nici acum nu avem timp...
N-a fost un an în care să vizităm prea multe locuri. Dar am pierdut lucruri. Poate nu ne trebuiau. Omul cel mai drag sufletului meu a plecat departe și asta a schimbat totul. Învățăm să trăim așa. Pe jumătate. Pe toate le învățăm în viață. Deschidem cutia Pandorei și ies războaiele cu oamenii, cu noi, cu obezitatea , cu obtuzitatea, cu lipsa de toleranță, cu depresia, cu cancerele, iubirile de toate felurile, negativismul, ultracrepidarianismul, procrastinarea, lenea, obiceiul de-a ne lua prea în serios când nu e cazul(e cazul vreodată?), orgoliul, dorința de control, frica. Iar apoi, mică, mică, o speranță. Gândul cel bun. Capabil să mute munții din loc. Și (se) poate.
Gânduri bune să aveți în 2021!
Închei cu o poezie a Ninei Cassian:
Drum în toamnă
Prin ale toamnei văi prelungi,
Cu tine am umblat odată.
Ciorchinul lunii să cadă
Și nu mai pot uita de-atunci.
Oare-o fi fost pe aproape via,
De m-amețeam atât de rău?
Sau era numai gustul tău
Care-mi statornicea beția?
Atâta știu: că aș fi mers
Cu tine, viața mea întreagă,
Și frunzele fără de vlagă
Mi-ar fi părut atât de verzi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu