Toxici

Sunt oameni așa. 

Toxici. Care se miră cu voce tare sau doar cu ochii dați peste cap de felul în care ești deși nu ești obligat să fii în niciun fel, mai ales pe placul lor sau în asentimentul lor. Fiindcă singura părere  care contează este a ta. 

Îi simți. Sunt la fel de delicați ca mirosul de varză murată. Și fără beneficiile verzei. 

Îi vezi. Aparent discreți, să nu atragă atenția deși o atrag, fie le intră pantalonii în fund sau își lasă gleznele la vedere, prea tăcuți sau flecari, se folosesc de ceilalți pentru satisfacerea nevoilor proprii   iar când li se întâmplă să fie în aceeași situație, de folosiți și lăsați la o parte, "neînțeleși", explodează. 

Îi auzi. Se bagă în viața ta, să-ți comenteze expresiile feței, gesturile, comportamentul, hainele, machiajul, tot ce faci, tot ce ești. Te critică, pe față glumind, pe la spate,  chipurile neînțelegând de ce nu ești cum sunt ei. De când câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia.

Foto: apus, Vâlcea.