Săptămâna patimilor

Au fost iar oameni,vorbe, lucruri şi evenimente care m-au impresionat săptămâna asta :

1. Au început lucrările de modernizare a străzii pe care stau şi accesul la tomberoanele de gunoi este dificil, mai ales după ploi. Într-o dimineaţă, ducând gunoiul, un angajat al firmei de salubritate, îi mulţumeşte fiicei mele, după ce această îi înmânează sacul de gunoi pe care a ţinut morţiş să-l ducă ea. Cine mai zice "mulţumesc" în zilele noastre, când aproape toţi cred că li se cuvine tot? Mulţumesc, domnule, pentru lecţia oferită!
2. Un preot a spus astea într-un interviu : "[...]mândria, egosimul şi răutatea. Oamenii cad în capcana mândriei când se consideră superiori celorlalţi, când în sinea lor au impresia că au realizat pe acest pământ lucruri nemaiîntâlnite. Egoismul este legat de mândrie, pentru că vedem cum nu ne mai pasă de cei din jur, îi umilim şi desconsiderăm şi ne interesează doar să ne satisfacem propriile nevoi şi aspiraţii. Cred că, mai mult că oricând, trebuie să ne rugăm că harul lui Dumnezeu să dărâme din sufletele oamenilor răutatea. Trebuie să fim mai buni, mai iubitori, mai altruişti în vremuri din ce în ce mai grele!"
3. Unde este minte multă, este şi prostie cu grămada.
4. Ce nu se vindecă, se suportă.
5. Treptele te pot duce atât în sus, cât şi în jos.
6. Ce rămăşiţe de vinovăţie, frică şi ruşine, conservate de timp...ce anume declanşează conflictele?
7. 4, 5, şi 6 sunt cuvintele lui Salman Rushdie.
8. Un copil răcit nu e întotdeauna un copil apatic. Copiii au energia pe care părinţii n-o mai au. Într-o zi încărcată din săptămâna trecută, când fie-mea se juca în living şi o verificam cu regularitate, să nu facă vreo boacănă, la un moment dat, după câteva clipe de linişte totală(părinţii ştiu ce înseamnă liniştea), mă duc panicată să văd ce face. Fără s-o întreb nimic, spune liniştită de jos, de pe covor : Sunt aici, mami. Şi eu te iubesc!
9. Nimic nu se întâmplă altcândva. Asta nu ştiu cine-a spus-o dar m-a impresionat. Pam-pam. Aveam doar 25 de ani.
10. Viaţa, spre deosebire de sintaxă, permite identităţi multiple. Cred că tot Salman Rushdie a spus şi asta.
11. Nu poţi să schimbi ceva, să evoluezi, să fii mai bun, dacă ţii în permanentă ochii închişi. Trecutul este mort, contează doar clipa de acum. Poate să te doară, să simţi în permanenţă în stomac fiori de amărăciune şi de regret dar peste ceva timp n-o să mai însemne nimic. Regretele, chiar şi sincere, nu întorc sensul cuvintelor. Nu regreta nimic. Timpul nu vindecă orice. Astea le-am spus eu.
12. Nu ştie ţăranul ce-i şofranul. Sic! Sau : You can take the girl out from the country but you cannot take the country out from the girl!

13. Unele poveşti n-au niciun sens.

14. Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul( Iona, Marin Sorescu).
 15. La 25 de ani mă impresiona şi asta : " Aici, la graniţă, frunzele cad. Deşi toţi vecinii mei sunt nişte primitivi şi tu eşti la mii de mile depărtare, pe masa mea se află întotdeauna două ceşti de ceai"(din Magicianul lui Fowles). Ca simbol al iubirii eterne şi răbdătoare. Iubirea e doar aici şi acum, nu poţi aştepta un om care nu va veni, poate, niciodată.  Dar acum ştiu: Ca să ne salvăm, trebuie să contăm numai pe noi înşine. (Tot Magicianul)

Femei

Sunt femei care salvează. 

Un om, o mulțime, se salveaza pe ele însele. De pustiu, de singurătate,  de nebunie.

Femei care așteaptă veșnic omul care să le salveze, care să le faca zeițe, să le așeze pe un piedestal, sa fie iubite așa cum sunt mereu, fără să dea nimic înapoi, fără să iubească la rândul lor căci cred că simpla lor prezență  este de ajuns.

Sunt femei care iubesc nebunește un singur bărbat, la ușa căruia bat zi si noapte ca să fie iubite, care se umilesc, se jertfesc pentru acest bărbat, îi dedică statusuri patetice și fotografii cu zâmbete perfecte sau cu rictusuri a la Gioconda, își jură în sine că-l  părăsesc, că nu-l mai iubesc dar tremură la simplul lui nume, suspină și le doare sufletul la auzul unei melodii  care le aduce minte de clipele trecute și cred sincer că  nu vor mai iubi niciodată la fel. Până la următorul bărbat. Care nu e niciodata soțul. Decât dacă le părăsește. Și astfel se salvează el.

 
Sunt femei mame, mame nu pentru că au vrut asta, ci pentru că asta au crezut că vrea lumea de la ele(de ce-ar conta ce vrea lumea?), femei care, deși suferă în timpul sarcinii, râd de alte femei gravide care suferă cum au suferit și ele. Pentru că au uitat, pentru că ele consideră sarcina altei femei nu ceva sfânt, ci ceva de care poți să râzi. Mojicie. Răutate. Prostie. Femeile astea nu salvează pe nimeni.

Sunt femei care n-au fost iubite mici fiind și dau buzna, adulte, în mâncare, în țigări, în alcool, în sexul cu soții altor femei, în cumpărături inutile. Femei pe care nu le mai salvează decât terapeutul, dacă ar recunoaște că au o problemă. 

Femei aparent sănătoase care se plâng mereu de dureri de cap, de dureri de spate, de dureri nelocalizate, femei care critică în permanență alte femei, prezente sau absente și apoi se plâng de răutatea lumii. 

Femei care nu se uită în interiorul lor nici măcar o dată. Unele sunt c.urve, pur și simplu. Nu pentru bani. Pentru că asta sunt.

Femei care iartă  și iubesc din nou, iubesc și iartă până la capătul lumii. Femei care-și iubesc așa copiii, soțul, părinții. Femei care par proaste când iartă și uită răul.

Femei care nu iartă niciodată, care trăiesc cu satisfacție fiecare dramă, singura lor rațiune de-a trăi, femei care se uită cu nesaț  la Măruță, Capatos și plâng de fericire când un copilaș nevinovat ia bătaie la grădiniță căci cred că educația se face cu violență. 

Femei care nu observă  niciodată ochii altei femei și ce spun ei, ci doar hainele, coafura, tenul, felul in care se mișcă.

Ca și cum asta le-ar ajuta sau face fericite. 

Femei care vor sa trăiască odraslele lor ce n-au trăit ele niciodată, care spun mereu altor mame ce fac ele, cât gătesc, ce gătesc, cum îmbracă și de unde îmbracă copilul, care dau copilul la meditații la 3 ani, pregătindu-l pentru succesul pe care ele nu l-au avut.

Sunt femei care se sacrifică pentru a fi "în rând cu lumea", care nu fac nimic pentru ele, care trăiesc doar în mintea lor mirajul puterii, al iubirii adevărate, al prieteniei, femei incredibil de singure, femei care se amăgesc de dimineața până seara cu ceea ce n-au.

 
Femei care sunt doamne. Rare. Femei pe care o să le iubesc mereu și o să le respect deși sunt sute sau mii de kilometri între noi.

        

Sursa foto : internet.