Astăzi e tot ce avem.
Mâine e târziu dacă nu profităm de clipă.
Câteodată, deseori, ne disociem, să putem tolera, să putem duce durerea.
Ne trezim triști, speriați, anxioși, în mijlocul nopții sau poate la 3 dimineața, în mijlocul vieții.
Chiar și așa, răsăritul e mereu aici. Cel puțin o sută de ani deși nimeni n-o să mai trăiască atât.
Astăzi e tot ce avem. Puțin sau doar ce contează și ce putem accepta. Ce putem duce.
Aduce.
Foto: Alice
