Plecare

Și te-am iubit, fără să știu să ți-o arăt,  apoi fără să vreau, apoi n-am mai putut. 

Iar în final, iubirea n-a mai fost iubire, doar vrajbă,  gloanțe încărcate cu ură. 

Și iată,  s-a adeverit, iubirea nu durează decât trei ani. Dar există dragoste după dragoste. Altfel. Una care te înalță.

Avem amintirile. 

O să uit trădarea,  minciuna,  adulterul, umilința,  abuzul. Atât ai avut, atât ai oferit când erai cu ea. Câine m-am simțit,  tot încercând să mă apropii de tine iar tu de mizeria cu chip de om. Acum ea e cu soțul ei și cu alți bărbați fiindcă din asta trăiește, tu repari ce poate fi reparat iar eu sunt acasă. Încercăm amândoi. 

Și minunea. S-o lăsăm minune. E minunea noastră. 

O să-mi amintesc frumosul, grija, poveștile. 

Rămas-bun, fostul meu soț. Nu mai ești cum erai, putregaiul cauzat de putregaiul de cea care nu poate fi numită femeie ci doar zdreanța fabricii, se duce încetișor.