Și te-am iubit, fără să știu să ți-o arăt, apoi fără să vreau, apoi n-am mai putut.
Iar în final, iubirea n-a mai fost iubire, doar vrajbă, gloanțe încărcate cu ură.
Și iată, s-a adeverit, iubirea nu durează decât trei ani. Dar există dragoste după dragoste. Altfel. Una care te înalță.
Avem amintirile.
O să uit trădarea, minciuna, adulterul, umilința, abuzul. Atât ai avut, atât ai oferit când erai cu ea. Câine m-am simțit, tot încercând să mă apropii de tine iar tu de mizeria cu chip de om. Acum ea e cu soțul ei și cu alți bărbați fiindcă din asta trăiește, tu repari ce poate fi reparat iar eu sunt acasă. Încercăm amândoi.
Și minunea. S-o lăsăm minune. E minunea noastră.
O să-mi amintesc frumosul, grija, poveștile.
Rămas-bun, fostul meu soț. Nu mai ești cum erai, putregaiul cauzat de putregaiul de cea care nu poate fi numită femeie ci doar zdreanța fabricii, se duce încetișor.
