Cea mai importantă e iubirea

Zice princess. Asta după o mică izbucnire :

-Adică e ziua modei la C&A și noi nu mergem? O să lipsesc de la petrecere? Nu merg la petrecerea modei?

Îi explic că e doar o strategie de-a atrage clienții și a-i face să dea banii pe haine de care n-au nevoie. Iarna a fost lungă, primăvara uite-o, nu e, îmi aduc aminte de un bărbat de-o vârstă incertă, blocat pe la 40 și ceva, când încep câte unii să capete trăsături feminine și văzându-l, m-am uitat în altă parte pentru că la prima vedere nu mi-am dat seama ce e iar el, neînțelegând sau poate tocmai de aia, că a înțeles, m-a întrebat dacă în pasajul de la Universitate mai plouă fiindcă aveam încă umbrela desfăcută și i-am spus că plouă peste tot, it's raining cats and dogs and my heart goes on, nu era însă răspunsul așteptat și n-a mai zis nimic, asta e, să nu pui întrebări la care n-ai curaj să auzi răspunsul.

 I-am spus că nu mergem fiindcă nu sunt așa de importante hainele.

-Da, da, mai importantă e iubirea! 

Au fost, sunt câteva cărți pentru care Alice e în vacanță și dezactivez periodic cronofagul Facebook, Sticletele de Donna Tartt, Why we sleep de Matthew Walker și chiar Cronicile din Narnia dar cel important motiv este legat de faptul că trecem prin cea mai frumoasă perioadă, cu o Andre pur și simplu fabuloasă, cum probabil este sau ar trebui să fie orice copil pentru părinții lui și nu mă mai satur s-o ascult, s-o privesc, să mă pierd în ochii ei. 

Mă întreabă de ce e mereu umed în gură și dacă ni se usucă gura, limba și buzele, ce se întâmplă cu noi? Murim? Fiindcă ei i se usucă buzele noaptea. Crede că de foame, cine mănâncă noaptea? 

Stă prea aproape de televizor și taică-său îi spune că nu stă unde trebuie, îl întreabă dacă ea trebuie să stea toată viața unde vrem noi? Ulterior când taică-sau și-a găsit sub colțar papucul pe care-l căuta de ceva vreme iar eu am mimat dezamăgirea că n-a găsit un diamant, Andre mi-a spus sec:

-De unde diamant, mamă? Mamă...de la Gorj? De obicei, îmi spune Mărie de la Gorj.

Câteva zile mai târziu, îi pregătește un cadou lui Eric. 

-Putem, mama, să-i dăm cartea asta lui Eric?

-Putem! Cineva a mâncat puțin din ea dar nu-i nimic! Și eu mâncam cărți când eram mică!

-Eu nu manânc cărți fiindcă au un gust teribil! 

De curând:

-Mama, când se termină anurile?

-Anii, vrei să spui?

-Da, anii?

-Când se termină lumea, oamenii cu totul, se termină și anii! Pentru că nu mai are cine să le țină socoteala!

-Dar când?

-Nu știu. Acum suntem în 2019, la anul vom fi în 2020, peste 100 de ani vom fi în 2119 și tot așa. Dar noi nu vom mai fi. 

-O să ne întâlnim în cer! Știi de ce ? Fiindcă am dat cioc! Cu ouăle roșii! Și cea mai importantă e iubirea! 

Cam așa. Și va mai ploua. O să am tot mai multe fire albe și n-o să mai pot păcăli timpul deși nu de-asta mi-e frică mie. Cea mai importantă e iubirea. 

O alint înainte de somn:

-Floricica mea! 

-A ce miroase floricica asta?

-Care floricică, Andre?

-Eu, mami! A ce miros? N-ai zis tu că sunt floare?

-A Dumnezeu. Cred că așa miroase Dumnezeu.