Atât a bătut vântul zilele astea că de
multe ori m-am întrebat dacă nu cumva le-a bătut și unora prin
minte și le-a răsfoit-o atât de tare că vorbesc cu tot mai multă
răutate, cu mai multe resentimente, cu accente lascive, cu accent
moldovenesc: Îl pui pi ăsta în?(Da, în vreo gaură, una neagră sau poate
doar vreun pod) sau eu te-am chiemiat ca să nu ți-l arunci că dupi aia
îți păria rău(sau poate nu dacă sunt șanse să scap de accent), cu alinturi ciudate: gogoșică, populică (?).
Se
pregătesc oamenii de sărbătoare. Cumpără, gătesc, fac curățenie. Ca și
cum n-au mai făcut-o de la Crăciun, ca și cum n-o s-o mai facă până la
Sânziene sau ceva pe acolo.
-Oare ce să cumpăr? Vreau un produs care să curețe rapid!
-Uite-l pe acesta!
-Dar are timp de acționare! Eu vreau să dau cu el și să-l șterg imediat nu să-l las să acționeze!
-E bun acesta!
-Nu e bun, e spumă, eu nu vreau spumă, nu vreau degresant! Vreau să curețe, să spele bine!
-Dragă, tu după ce-ai venit aici?
-Ajută-mă și tu!
-Nu te ajut deloc! Nu vrei nimic!
Îmi
vine să-i spun că nevastă-sa vrea doar apă. Probabil din aia vie. Care
să învie tot felul de chestii, de la grâu neîncolțit și plușuri
ponosite și roase de timp, la iubiri moarte și vieți mizerabile, profund
nefericite, mici de tot. La sutele de întrebări pe care le primesc, de
la odorizante cu miros de bubble gum(sunt?), la degresante care să
distrugă toată mizeria lumii, la invitații tot mai agresive(au înnebunit
cu toții și nici măcar n-a venit căldura deci vântul e de vină sau e
doar o scuză), mai am și eu întrebări că om sunt. Iar răspunsurile pe
care le primesc, cu putere, cu îndârjire, cu lasă-mă naibii în pace
să-mi trăiesc nefericirea(sau poate sunt doar fricile mele pe care le
proiectez asupra lor) mă lasă fără scut, fără apărare și-mi pun repede
masca ca să nu se vadă. Și apoi văd eu, mă văd pe mine și îi las așa,
fiecare e responsabil pentru situația în care este. Liliacul mov, mai
fragil, se încovoaie de frig. Ca multe altele. Narcisele mor în ele, ca atâtea și atâtea ce-ar fi putut să fie dacă s-ar fi înțeles de la bun
început. Iar princess mă întreabă unde e Dumnezeu în baterea asta
violentă a vântului? Că el controlează totul, nu controlează și vântul?
