Despre inceputuri si alte frici

Stii cum e cand pui punct si o iei de la capat?

Nu e asa de usor. Uneori simti ca zbori, ca ai iar fluturi in stomac, ca la un inceput de relatie care se anunta perfecta.

Uneori e atat de greu ca parca ai sta locului, fara sa te misti, intr-o incremenire totala. Nu clipesti, nu respiri.

Emotii.

Cu atatea plecari si atatea drumuri, chiar simt ca partir c'est mourir un peu.

E bine sa lasi loc de buna ziua, e bine sa lasi loc de va urma.

Nu stii niciodata cand e ultima data cand vezi un om, cand imbratisezi pe cineva drag, cand saruti, cand pleci. Dar e timpul sa spui la revedere, sa speri ca schimbarea va face loc mai binelui. E timpul sa nu mai stai. 

Ma despart cu sentimente ambigue de acesti ani din viata mea, de oameni carora le-am gresit si m-au iertat(sper eu), de oameni pe care i-am iertat si eu cand au gresit, de oameni carora nu le-am multumit suficient, de oameni dragi.

Mergem inainte.

Fericirea nu ne este data. Ne-o facem noi. Din iubire, din afectiunea celor dragi, din obstacole depasite, din acceptarea si iertarea de sine, din multumirea sufleteasca, din binele pe care alegem sa-l facem.