Dupa ce saptamana trecuta printesa mea a spus primele ei cuvinte legate("Nu-mi pase" adica "Nu-mi place" si numai ce o imbracasem cu o frumoasa rochie roz), astazi le-a rostit pe urmatoarele, in biserica, cand a vazut un om plangand. Luandu-mi fata in palmele ei mici, m-a intrebat: Mami, a pans? Si plangacioasa de mine a plans iar. De data asta, de bucurie. I-am spus ca pe acel om il ajuta Doamne-Doamne si de aceea a venit la biserica. Si-am iesit de acolo, cu gandul sa ne ajute pe toti, pe cei buni, pe cei rai, pe cei rai care se considera buni dar exista mereu conspiratii la adresa lor si n-au ce sa faca, trebuie sa fie rai, ranchiunosi, stresati mereu. Viata-i o lupta, nu? Cateodata simt asa :
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cameră
Cărți peste tot, Bilete cu însemnări, liste și vise cu orașe nevizitate și invizibile de acum încolo, vise nevisate. Flori speranță și o l...
-
Am citit cândva, acum vreo doi ani, să fie, zic, o carte care m-a tulburat atunci, când trăiam amorțită(să nu simt, să nu mă mai doară real...
-
Sunt la final, mi-a scris Miron. La final de an. De fapt, nu. E sesiune. Alt final. Altă poveste. O viață. Nu de poveste, ci chiar așa cu...
-
Mi-a spus Miron, mi-a dat în scris(cum altcumva?) că s-a înscris la facultate și ar vrea să-mi povestească câte ceva, poate vă era dor. Poat...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu