Dupa ce saptamana trecuta printesa mea a spus primele ei cuvinte legate("Nu-mi pase" adica "Nu-mi place" si numai ce o imbracasem cu o frumoasa rochie roz), astazi le-a rostit pe urmatoarele, in biserica, cand a vazut un om plangand. Luandu-mi fata in palmele ei mici, m-a intrebat: Mami, a pans? Si plangacioasa de mine a plans iar. De data asta, de bucurie. I-am spus ca pe acel om il ajuta Doamne-Doamne si de aceea a venit la biserica. Si-am iesit de acolo, cu gandul sa ne ajute pe toti, pe cei buni, pe cei rai, pe cei rai care se considera buni dar exista mereu conspiratii la adresa lor si n-au ce sa faca, trebuie sa fie rai, ranchiunosi, stresati mereu. Viata-i o lupta, nu? Cateodata simt asa :
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un an
A trecut un an de când mamaia nu mai e. Un an cu de toate. De parcă n-ar fi fost, De parcă am rămas agățați de o clipă tot acolo, în martie...
-
Stau cu ochii în laptop și din când în când oftez și notez câte ceva pe o foaie mâzgălită, toată numai floricele și inimioare, să pară că l...
-
Știi cum e să te trezești într-o dimineață, o dimineață ca oricare alta din viața asta nespus de tristă pe alocuri și să ai sentimentul c...
-
Timpul nu vindecă nimic. Se depun straturi. Atât. Şi când nu reuşeşti să te fixezi în prezent, se ridică câte un strat de amintiri gata să ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu